Povestea Ceaiului Verde

THE STORY OF GREEN TEA: THREE NOVELS

This book is in Romanian. It offers three different novels under the same covers: Stylit, The Crystal Book, and The Story of Green Tea.

"The only Wakean emulation in Romanian literature is Silviu Lupaşcu's Cartea de cristal The Crystal Book], a collection of short stories that read almost like the chapters of a novel, since the fragments fit together both through common characters, a cogent philosophy and a homogenous style. If there were any accurate description of Lupaşcu as a writer, then Lyotard's definition of the postmodern artist would be the most appropriate. (...) Lupaşcu is by definition a cultural historian who published two impressive monographs on the religious imaginary and on divine language, and there are no pre-given rules by which one can judge his literary experiment."

(cf. Arleen Ionescu, Romanian Joyce. From Hostility to Hospitality, Peter Lang, Frankfurt am Main, 2014, p. 234)

Această carte reuneşte sub aceeaşi copertă romanele Stylit, Cartea de Cristal şi Povestea ceaiului verde.

"Ca prozator, Silviu Lupaşcu este o revelaţie. Sc nteietor, cinic, tandru, aforistic, scrisul său anunţă un stil, o epocă şi o nouă sensibilitate, specifică tinerilor nouăzecişti preocupaţi de un eclectism lucid, ironic, venit, prin deconstrucţie, dintr-un spaţiu tematic şi tipologic planetar. Cosmopolită, livrescă, această proză nu are corespondent, dar nici sursă de influenţă n spaţiu autohton, din care nu se revendică, aşa cum, de regulă, nu se revendică de nicăieri, dec t, poate, din frenezia ludică a unui milenarism prăpăstios, nervos, care ştie că secolul a depăşit obsesia turmei, a indiferenţierii, pentru a trece dincolo de căldura ce proteja, la adăpostul celor mulţi şi fără de vedere, individul. Unde? n spaţiul rece, de poliedre cizelate, al inteligenţei, unde omul este egal cu inconfundabilul pe care l produce."

(cf. Ştefan Borb ly, Xenograme, Cogito, Oradea, 1997, p. 158)

Vă oferim un fragment din Cartea de cristal:

Sugrumate de voinţa implacabilă a plăcuţelor de fr nă, cauciucurile scr şnesc pe criblură... Priviri intense n oglinzile retrovizoare... Maşina poliţiei a oprit la douăzeci de metri n spatele nostru... Două uniforme, două chipuri ale căror trăsături nu pot fi desluşite... Minute lungi, n care nu se nt mplă nimic... Radioul revarsă n cabină sunete de chitară şi saxofon... Eric Clapton cu I was a pilgrim for your love... nţelegem că unul dintre cei doi officers, cel aşezat la volan, comunică prin radio numărul şi semnalmentele maşinii... Nu este o hunted car, aşa că al doilea deschide portiera şi coboară cu gesturi măsurate, se ndreaptă spre noi cu mersul legănat, American classic, al bărbatului la centura căruia at rnă un colt... Sedus, mesmerized, de o inexplicabilă curtoazie faţă de oamenii legii, mă g ndesc să cobor, la r ndul meu, pentru a spune Hi şi a da dovadă de politeţe... Palma lui Peter mi opreşte imperativ braţul care se pregătea, deja, să deschidă portiera...

- You take it easy now, Okay?... Dacă te vede că ieşi din maşină, o să scoată pistolul... If I were you, I'd better sit tight...