Ninge La O Margine de Existenta

It Snows at an Existence Edge. Poems, Reflections, and Other Self-Denials This book is in Romanian. It is a sizable collection of poems written by one of the most important poets of the Republic of Moldova, Victor Teleucă. Cartea - Ninge la o margine de existenţă. Poezii, reflecţii şi alte deziceri de sine - nu este o carte propriu-zisă, o culegere oarecare de poeme situate n mod tradiţional una după alta la voia nt mplării, ci un adevărat "Divan al g lcevei," al "certurilor" Eului cu Sinele. Totul se nşiruie după principiul organic al fluxului continuu, al ieşirii infinite a unuia din altul, asemenea cutiilor chinezeşti, al dicteului automat care beneficiază de confesiunea ardentă venită din conştient, din cotidianul nemijlocit, din inconştientul blagian: "Oricum, e-o unică plăcere, / plăcerea de-a trăi o revenire, o-naltă satisfacţie me- / reu, o revenire-a Eului spre Eu, un stol purtat de semnul unui zeu prin gol mereu, / mereu, mereu - cocori devremi, cocori t r- / zii pe care dusul i domină să ceară faptului durerea de-a şti neisprăvirea unui / drum de-acum, de-acum / necunoscut de cunoscut / făcut acum, acum de-acum, o regăsire-vamă, / o scamă de seninuri care-i cheamă şi-i / poartă-ambiţia şi intuiţia / spre Marea Poartă a unui greu de explicat / instantaneu c nd trece Styxul şi revine din Cercul Plus n Cercul Minus..."

...] E un emoţionant Dialog al Poetului cu Poetul nsuşi, cu Poezia pe care "o demiurgeşte," după cum spune undeva, şi n această autodemiurgire constă farmecul "c ntecului de lebădă" al lui Victor Teleucă. E şi un Dialog cu Poeţii: cu Eminescu, atunci c nd e vorba de nfruntare a eternului cu eternitatea, cu Nichita Stănescu, c nd e vorba de "spontaneitatea semilogică" de sensurile parasimpatice," cu Bacovia, c nd e vorba de atmosfera "hibernală, cu Ion Minulescu, atunci c nd e vorba de un eu care nu este eu, cu Arghezi, atunci c nd dialoghează cu Dumnezeu: "redă-mi iubirea, Doamne, mai vreau să mă apropii / de tot ce nu-i al nostru cu ochii mei improprii / ce-şi regăsesc delirul halucinant şi-adult / ca pe-o relicvă-a vieţii şi-a morţilor demult / ce se-ndoiesc de tine / şi de-ndoiala lor, / redă-mi iubirea, Doamne, durerile ce-o dor // ca ntr-un forum tandru de strigăt şi sc ntei / să-mi prind nemărginire şi onomatopei / c t mai conţine sensul nonsensului abrupt, // să mă cobor prin tine / n ce e dedesubt / şi ca Arghezi-odată, gonit dintr-o poveste, / să ştiu că n-a fost umbră şi să urlu: Este "

n meditaţiile existenţiale ale lui Victor Teleucă sunt atraşi, ca puncte de reper, Platon şi Aristotel, Noica şi Hegel, Derrida, Arhimede şi Buddha, Proust şi Heraclit, Eminescu şi Blaga. Text, intertext, hipotext, construcţie şi deconstrucţie, discurs baroc, arborescent, manierist şi notaţie lirică sau prozastică nepretenţioasă, "g ndire" şi "răzg ndire" (a)logică sau semilogică, g nduri n "stare curată" sau sofisticate, filosofante aranjate pe registre flotante ale meditaţiei - iată farmecul poemelor "transfinite" ale lui Victor Teleucă ce se nscrie cu tot harul său "dialectic," lirosofic prin excelenţă n contextul mitopo(i)eticii moderne şi postmoderne.

Academician Mihai CIMPOI