Imbatandu-Ma Cu Dumnezeu

getting drunk with god This book is in Romanian. It is a collection of short stories in which every title is the name of an alcoholic drink.

Această ediţie a cărţii este publicată special pentru rom nii din diaspora.

Citiţi cărţi n limba rom nă Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.

Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării n care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional.

Cartea de proză scurtă scurtă mbăt ndu-mă cu dumnezeu reuneşte un număr de 26 de povestiri, fiecare av nd ca titlu denumirea unei băuturi alcoolice, precum: Finlandia, Gin, Courvoisier, Melancolie sau Courvoisier Reqviem, Millennium kamikaze, Sambuca, Disaronno Lime, Guinness, Ros şi Jack, Convalmore, Campari, Stalinskaya.

Ros şi Jack

Nu e despre Titanic, deşi am impresia că, la un moment dat, ne-am necat puţin n alcool.

...]

Stau cu ochii cvasi-deschişi la o masă care se clatină puternic. Am impresia că masa asta şi-a propus să mă imite. ncerc, cu greutate, să iau micul dejun, sunt n nt rziere deja. Constat cu surprindere că nu sunt muşcat de g t şi că nu am nici urme de ruj ieftin pe cămaşă. Z mbesc. mi aduc aminte că femeia de aseară e complet diferită...

i spun că nu-mi place să ofer flori, pentru că acestea mor oricum prea repede, moment n care, ironic sau nu, un pui de om desculţ ce vinde trandafiri se apropie de masa noastră. Ea i face semn să plece, uşor st njenită, dar eu o ntorc din drum. mi spune că are doar două fire, pe care le iau fără să clipesc, deşi i explic, cu oarecare şarm, că numărul acesta e mai degrabă pentru morţi. i ntind banii şi i spun să aibă grijă de ea, moment n care ochii goi i se luminează. Se ntoarce, după c teva zeci de secunde, cu ncă un fir, "gratuit, ca să nu mai fie ca pentru morţi." i mulţumesc, n timp ce fuge. Realizez că n-am mai oferit flori cuiva p nă acum, pentru că "eu nu folosesc clişee." Ce prostie, n definitiv, să te cramponezi de cutume imbecile. Simt. Nu mi-e clar ce, dar lucrul ăsta e prea puţin important, cel puţin pentru moment. Pierdem am ndoi noţiunea timpului, n momentul n care ne loveşte realitatea. Ştii momentul ăla n care ştii că trebuie să ştii că e momentul să pleci, chiar dacă ştii că ai face orice să stai, pretinz nd că nu ştii? l ştii, chiar dacă uneori decizi să l ignori. Fugim pe străzi. La dracu', stau prea aproape. Cine m-a pus să mă cazez n centru? mpărţim ultima ţigară. mi spune că ar trebui să fug de ea c t mai pot. Realizez că, oric t de nebun aş fi, n-am ajuns chiar at t de nebun. Mă lasă n faţa scării, nu nainte de a-mi promite, fără nicio certitudine, că mă va căuta ziua următoare.

...]